Liniște, catarsis și propoziții dezlegătoare
La constelații există întotdeauna cel puțin o propoziție dezlegătoare care ne prinde pe amândoi prin surprindere. Clienții își vor aminti cel mai mult aceste propoziții. Ca client, recomand să le porți aproape de inimă pentru un timp după întâlnirea noastră. Se întâmplă ca aceste propoziții să rezoneze și în mine, îmi apar în minte zile, săptămâni, uneori chiar luni mai târziu. În general iubim constelațiile tocmai pentru aceste propoziții, ele sunt focarele sau punctele de focus de vindecare, de rezolvare ale acestei metode de terapie. Curenții trecutului se concentrează într-un punct, aici și acum, și apoi iau o nouă direcție (viitorul). Și pentru ca aceste propoziții să apară, amândoi trebuie să ne încetinim, să ne oprim. Pentru a auzi secretele și șoaptele vieții, trebuie mai întâi să ne liniștim Trebuie să bem adânc din liniște.
Uneori propoziţiile astea au efect catartic, imediat, (plânsete și râsete), alteori sunt în surdină și blânde, iar uneori își aduc efectul doar luni mai târziu. Așa am pățit și eu recent, de exemplu, cu propria mea constelație făcut acum 3 luni.
Sufletul este lent, egoul se grăbește. Sufletul care se mișcă încet sau se oprește ne va arăta direcția într-un mod liber - egoul este cel care vrea să “rezolve problema” cât mai repede.
Propozițiile dezlegătoare sunt semințe pe care le plantăm în timpul constelației. Dar va fi tema de casă a clientului să ude și să aibă grijă de aceste semințe după aceea, să le iubească, să aibă grijă de ele, oarecum. Este nevoie de răbdare, timp și blândețe. Să se coace. De a lăsa lucrurile să evolueze un pic fără ca noi să intervenim într-un mod direct.
Sufletul este lent, egoul se grăbește. Adică s-ar grăbi dacă l-aș lăsa. În timpul conversației de început, adesea am doar un singur lucru de făcut: să opresc clientul. Din discursivitatea mentală de care este obișnuit. Încetinire până oprire și ca mintea să ajungă la un scurtcircuit. Ceea ce va crea liniștea. De unde vom putea începe cu adevărat pentru ceea ce a venit. Atât în constelații, cât și în astrologie, ne conectăm la ceva mult mai mare decât noi înșine.
Liniștea este un panaceu. Tăcerea împărtășită este și cu atât mai mult. Totul se naște din liniște. Și se întoarce acolo. Ca și propozițiile dezlegătoare.
Liniștea este la baza tuturor. Toate sunetele se nasc din liniște și se întorc în liniște, așa cum orice mișcare se naște din nemișcare și tot acolo se întoarce. Întrucât tot ce există se naște din inexistență, ca apoi să se întoarcă tot în inexistență. Așa cum și viața din moarte se naște, și apoi acolo se va întoarce. (Hellinger)
Din ce în ce mai des spun că munca mea de fapt este liniștea. Baza și scopul tuturor. Liniștea interioară care este atinsă în timpul unei constelații sau în cadrul unui proces terapeutic reușit. Sau liniștea-miracol, pe care o trăim în timpul meditației sau după și pe care doar noi o cunoaștem, cei care avem această experiență.
Liniștea (și zgomotul) este un subiect greu, atât la nivel individual, cât și colectiv, și în ciuda aparențelor, cel mai mare tabu. Un punct orb al întregii omeniri și a istoriei, despre care este foarte greu să vorbești cu oricine. Putem și chiar e musai să vorbim despre multe altele - liniștea însă este copilul vitreg exclus din sistem. Baza tuturor este ostracizată. Liniștea și tot ce se naște din ea când te relaxezi, când încetinești și te oprești: atenție, respect, prezență. Fără de care semințele menționate mai sus nu pot germina.