Mandala cea mare

Fiecare conexiune este o constelație. Chiar dacă o conștientizăm, și chiar dacă nu. Suntem cu toții și constant reprezentanți în constelațiile spontane ale altcuiva și/sau a noastră. Lumea este o mare mandala, totul este conectat, interconectat și totul curge împreună. Panta rhei.

Fiecare trăiește într-o lume diferită. (Nelles)

„Lumea celor treziți este una și împărtășită, visul fiecăruia este individual.” (Heraclit, acum 2500 de ani).

Cât de frumos descrie Heraclit modul în care astăzi suntem cu toții cufundați în telefoanele noastre (fiecare în propriile iluzii personalizate prin algoritmi și inteligență artificială, și orbi la orice altceva) - dar uneori mai văd și câte o altă persoană care, la fel ca mine, privește în sus, privește în jur, se uită, vede.

Cât bine e să fii cu cineva care se trezește când îl trezești. Cineva care își dă voie să se trezească.

Dacă numărăm doar 25 de ani pe generație (adică pe un cuplu), câte milioane de părinți am eu în spatele meu? Ce imagine puternică de mandala de constelații familiale, îți dai seama, fă calculele.

Eu merg pe jos peste tot pe unde pot. Nu sunt distras de tiktok sau de volan. Așa că îmi dau voie să mă uit, mă uit în împrejur și la ce este în fața mea și văd. Nu sunt orb. Mai prind din când în când câte o privire-licărire, o întreaga viață se transferă-descarcă într-o fracțiune de secundă, de la acea persoană. Un sentiment de bază al unei vieți sau al unei suferințe anume.

Prima mea constelație s-a întâmplat într-o cafenea, la o cafea, spontan. Prietena-devenită-clientă, lăcrima cu o expresie uluită în timp ce adulmeca frazele dezelgătoare care apăreau. Acum, cu experiența și energia a multor constelații individuale și în grup, chiar și fiecare situație de constelație spontană este binevenită exact atunci când sosește, o primesc cu dragoste și mare interes. Pentru că fiecare astfel de ocazie este un dar magic.

Momentul acela când rostim prima propoziție vindecătoare în cadrul unei constelații individuale, iar clientul scoate cu lacrimi în ochi hârtia pe care a tras-o la meditația de grup cu câteva săptămâni înainte - și pe care scrie exact propoziția pe care tocmai am rostit-o.

Așa cum nu trebuie să mergi la biserică pentru a te conecta cu Dumnezeu sau să stai neapărat într-o postură de meditație pentru a medita, dacă ești prezent și atent, uneori nici nu trebuie să mergi la un workshop de constelații familiale, în aproape toate conexiunile noastre se poate manifesta câte o constelație personală, mai mult sau mai puțin.

Mai exact: fiecare conexiune este sau poate fi o constelație. În situațiile de zi cu zi, unele sunt abia perceptibile, iar altele parcă mișcă totul în noi și în jurul nostru - unele ne ridică, ne înalță iar altele ne trag în jos. În aceste întâlniri depinde de gradul de conștientizare, de nivelul nostru de conștiință și de temperamentul părților implicate, dacă din situația sau constelația respectivă reiese sau nu o constelație chiar vindecătoare, adică înălțătoare, trezitoare.

Și mai există și situații de „microcoaching”, în care un scurt dialog vindecător are loc în doar câteva momente sau minute. De exemplu în cadrul unei discuții scurte în taxi, cu șoferii. Sau în lift, când am timp să găsesc fraza potrivită doar până ajungem la etajul nouă, să zicem.

Câmpul (morfogenetic), Sufletul mare este întotdeauna omniprezent (nu există altceva pe lumea asta) și astfel, în viața noastră de zi de zi, ni se întâmplă multe constelații spontane. Fie că vrem sau nu, fie că le recunoaștem sau nu. Mandala cea mare de constelații.

Mai sunt locuri la workshopul de constelații în grup la Cluj sâmbătă, 26 aprilie, te aștept cu mare drag! 🙏 ✨ ❤️

(Constelații familiale, constelații de cuplu, fenomenologice, sistemice și PIV Procesul de Integrare a Vieții)

Aștept cu drag mesajul tău!

☎️ Tel/Whatsapp: +40751455145
💬 Messenger: https://www.m.me/zsolt.ro
📧 Email: zsoltsuto around gmail punct com